Aș vrea să spun că vorba care ne îndeamnă, mai în glumă, mai în serios, să zăpăcim dacă nu-i putem convinge o văd astăzi peste tot.
Președintele Iohannis a făcut, miercuri, o mișcare magistrală de marketing politic. KI a organizat o conferință de presă la ora 18 în care a vorbit despre nimic, dar a răspuns întrebărilor de tot felul adresate de jurnaliști. De ce? Pentru că, tot miercuri, Orban a fost în Parlament și a avut ciocniri dure cu Ciolacu, Ponta și alții. Ca opinia publică, via jurnalele de știri, să nu dezbată în primele minute scandalul din Parlament, președintele a acaparat media, spuneam, magistral.
Adevărat este faptul că la secțiunea de întrebări și răspunsuri Iohannis a cam răspuns monosilabic, dar nici de colegii mei nu mi-e rușine, au avut minunatul prilej de a trece pe lângă știre. Unii dintre ei. Acum, ca să ne înțelegem, lupta politică ajunge la accente tragi-comice. Președintele a devenit jucător important, comunicarea tot mai deasă din ultimul timp ne face să credem că Iohannis împinge la deal partidul său, firesc de altfel, într-o bătălie pe viață și pe moarte. Că liberalii au făcut greșeli, vezi alianța de conjunctură cu USR-ul cel ciudat, că PSD-ul este într-un vârtej intern din care nimeni nu mai înțelege nimic, că ciudații lui Barna nu au habar din ce se întâmplă iar oamenii lui Băsescu cred că vor avea oxigen sunt realități. Acum, suntem la faza pe eternele negocieri. Spuneam, președintele știe că fără aportul său situația este delicată. Problema e la conjunctura ciudată, nimeni nu va trage cu nimeni, mă refer la USR și PNL, doar declarativ, iar Nicușor Dan deja plânge, știe cred că șansele sale sunt minime.
Nu înțeleg de ce vrei să dai jos ciuma roșie cu no name-uri. Să fie blat? Habar nu am, sunt argumente pro și contra. Oricum, revin la președinte. Acesta va ieși din ce în ce mai des în conferințe de presă. Așa-i jocul. Rezultatul îl vedem pe 27 septembrie, mai pe seară. Până atunci, războiul se dă pe televiziuni. Cine zice mai mult și mai tare poate mai punctează câte ceva.
