Laurențiu Botin
Căpiații care au ițit capul în spațiul public cerând
revoluție cam ca în America, că au văzut ei la televizor, sunt cea mai
periculoasă speță de oameni. Ăștia sunt cei care, în toată viața lor meschină,
nu și-au închipuit vreodată că în revoluția cerută mor oameni, sunt răniți,
legea aplicată este cea a celui mai puternic. Protestele din SUA au întrecut
orice măsură, șlehte de asistați social jefuiesc agoniselile semenilor lor, iar
idioții de pe glob, inclusiv la noi, îi apreciază pentru curajul de a se exprima.
Serie de dobitoci, ținătorii de ison de pe plaiurile mioritice, un fel de
curajoși de sub plapumă, încep a îndemna pe rețelele de socializare la
revolucion, ei, influencerii, fiind primii care se vor ascunde sub pat la
întâia adiere de violență. Că ce este mai ușor decât să te dai smardoi pe facebook,
să-ți verși fierea în spațiul virtual fără a suporta vreo consecință a
revărsării de dejecții? Dacă smardoiala s-ar plăti, alde ăștia nu ar exista.
Căci ei sunt definiția cuvântului laș, un fel de espece d’imbecil peren, creaturi cu
minți meschine care se cred zmei în cvasianonimat. De fapt, observ, ăștia sunt
și organizați, se adună cu miile, ca amibele, în mlaștina gândirii înguste și
vituperează. Despre orice și oricine, sunt pregătiți să judece, să compare, să
dea verdicte chiar dacă în toată viața lor nu au citit o carte. Acum, trendul
on-line, mama voastră de proști, este îndemnul la răscoală. Păi, măi bacterii
puturoase, ați văzut pe cineva apropiat bătut cu sălbăticie doar pentru că era
la locul și-n timpul nepotrivit? România a trecut prin asta, la nefasta
Mineriadă s-a dat bătaie doar că purtai ochelari. Din turma asta se ridică și vârfuri, se
autointitulează influenceri, cred că sunt un fel de buricul pământului cănd își
primesc like-ul de la alți parameci ca ei. Ipochimenii cu pricina sunt și
judecători și călăi, cu tastatura, ei știu și sunt războinici până îi inviți
elegant să ți-o spună în față. Atunci te umflă râsul, nu-i mai auzi, că de
văzut și mângâiat nu se pune problema, se ascund virtual exact acolo unde se
află mamele lor. De aia zic, dragilor, nu vă mai luați după toți nebunii,
lăsați îndemnurile la război. De fiecare dată, la război nu armele omoară ci
oamenii care poartă armele. Așa că, rugăminte, oameni serioși, nu mai
propovăduiți aberații lansate din unicul neuron al unor căpiați. Pentru că,
vorba românească, dacă stați cu porcii în trocă, sunteți la fel ca ei.
