100 de ani de la tratatul de la Trianon reprezintă o dată
istorică ce are ca scop principal doar aducerea aminte a unei clipe de istorie.
Pentru că ea, istoria, este așa cum a fost, nimeni nu o poate schimba, doar comenta.
Pentru România, tratatul cu pricina consemnează întregirea teritoriului,
consfințirea granițelor pe care le știm astăzi. Nu spun că ar trebui să ieșim
în poartă cu flori și tricolor, spun doar că 4 iunie este o dată importantă
pentru istoria acestei națiuni. Din păcate, UDMR, această adunare de facțiuni
politice ale etnicilor maghiari, promovează tristețea și doliul național. Da,
Ungaria a rămas fără teritorii atunci, repet, asta este istoria. Ce nu înțeleg
nici să mă pici cu ceară este atitudinea politicianului român. Un proiect de
lege care stabilea, cumva, sărbătoarea de 100 de ani de Trianon a rămas uitat
în sertarele parlamentului pentru că UDMR a făcut scandal. Mai mult, unii
politicieni au considerat că trebuie să tăcem, să nu cumva să spunem ceva de
Trianon că se supără Pișta pe noi. Nu întâmplător, ministrul de externe ungar
s-a întâlnit cu Bogdan Aurescu, probabil să facă presiuni să...liniște.
Deputații și senatorii UDMR se inflamează doar dacă amintești de tratat. Pentru
că agenda lor este cea de la Budapesta, chiar dacă au jurat pe Constituția
României. Aflu că unul din ei, culmea, membru al comisiei SRI, este cetățean
maghiar. Adică are acces la secrete de stat cu dublă cetățenie. Te umflă râsul.
Istoria e istorie. Nimeni nu o schimbă, nici măcar UDMR sau alte facțiuni de
gen. De aia zic, lăsați copii să învețe despre bune și rele din trecut. Nu
deturnați, că nu e politicaly correct, adevărul istoric.
