Laurențiu Botin
Mărturisesc că sunt mare fan I.L. Caragiale. Nu pentru
părerile sale politice ci pentru formidabila sa capacitate de a observa
întocmai arhetipul celor din epoca sa, spațiul și timpurile care ne-au dus la
ceea ce suntem astăzi..Am savurat scrierile sale în preadolescență. Le-am
reluat mai târziu, exct în momentele în care descopeream lumea, astăzi le
trăiesc deplin. Pentru că, mare parte din personajele lui Nenea Iancu sunt vii,
actuale și la fel de comice. Jupânii, domnițele, Pristanda, Tipăteștii și
Zoițicile, amicii care o dau anonimă, updatați la secolul în care trăim, sunt
omniprezenți printre noi. Nenea Iancu, becher cum îl știm, a fost un geniu.
Omul a știut că noi, aștia din spațiul carpato-danibiano-pontic, avem rare
însușiri de a produce umor voluntar și involuntar. În ultimele zile am asistat
la punerea în scenă a unei capodopere a absurdului. Personajele, cei de la
UDMR, social democrații, liberalii și
restul. Fiecare cu rolul său, scena fiind Parlamentul. Adoptarea tacită în Camera
Deputaților a unui proiect de lege cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc a
generat valuri de revoltă naționlă. În joc, pentru că asta a fost, au intrat
toți actorii politici. Până și Iohannis nu a avut ce face și a ieșit, politically
correct, cu un mesaj dur, catalogat de adversari drept ultra-naționalist. De ce? Pentru că s-a încercat unul din cele
mai abjecte blaturi din lumea politică românească. Ciclic, UDMR-ul bagă în
Parlament exact acest proiect de lege. Aștia știu că nu au nicio șansă ca
proiectul să treacă, dar așa se expun la o tarabă a negocierilor. Pe
principiul, noi ne luăm chiloții ăia curați, voi veniți să ne curtați. Ăștia de
la PSD, șmecheri, ce-au zis? Stimabile, e timpul să facem o șmechereală. Și au
strecurat, pe ordinea de zi, un proiect care spăla aleșii dovediți de ANI drept
furăcioși. Cu negocierea cu UDMR-ul, stimabile, nu vă dăm autonomia dar vă
lăsăm la ciolan când o fi, băieții au vrut ca sub umbrela indignării naționale
să treacă pe șestache aia cu aleșii. Președintele și liberalii s-au prins. Și
sub presiune au jucat politic cu atac dur la PSD și UDMR. Așa și-au consolidat
voturi importante din Ardeal, că în Har-Cov oricum nu se joacă decât pe mâna
UDMR. Șifonați din scenariu au ieșit cei de la PSD, care s-au trezit fără
onorea nereparată și fără cele trei kile de mastică prima. Mai mult, garda
veche din PSD a găsit prilejul de a-i rupe capul lui Ciolacu. Piesa de teatru
care s-a vrut o mega-lucrătură s-a fâsâit într-un scandal cât casa.
Spectatorii, românii, s-au prins imediat de fentă. Revenind la Nenea Iancu, în
urma acestor evenimente, zic că parcă le-a scris chiar el. Ce ne rămâne din
asta? Nimic, doar un zâmbet amar și convingerea că nici șmecheria politică nu
mai e ce a fost. Aprob pozitiv!
