Sarmiza Andronic

Ce urmează după două luni de criză? Din păcate, o altă perioadă de criză. Lucrurile nu sunt deloc în regulă și nimic din ce ne vom aștepta să se întâmple nu se va întâmpla. România merge într-o direcție nedorită – spre rău – chiar dacă ni se promite că situația de urgență va lua sfârșit.

Va fi greu, poate imposibil să ne întoarcem la viața și la programul de dinainte de luna martie. Mulți dintre noi nu ne vom mai întoarce la locurile de muncă deloc sau ne vomîntoarce cu strângere de inimă că oricând putem fi anunțați că ni se micșorează salariile sau, pur și simplu, că trebuie să plecăm acasă. Va fi o teamă ce nu va dispărea curând, iar repornirea economiei nu se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Dar teama și nesiguranța vin din incapacitatea Guvernului de a da răspunsuri pentru perioada post-criză, care ar trebui să includă pregătirea unui plan ordonat de reluare și continuare a activității, în toate domeniile care au avut de suferit. Scopul unui astfel de program ar trebui săfie găsirea căilor de ieșire din criza economică, pentru a reporni sistemul și pentru a stabili obiective clare pe termen scurt (să spunem până la sfârșitul anului 2020) și pe termen lung (în și după 2021). Un astfel de program trebuie săconțină pași posibili și necesari.

Realitatea pe care o vedem este însă că în fiecare zi asistăm la încă o rundă de dezbateri între miniștrii Guvernului și Președintele Klaus Iohannis despre cum și când economia ar putea fi repornită. Niciodată însă nu ni se transmite nimic concret. Așa se întâmplă când nimeni nu este pregătit să stabilescă un plan adevărat.

În mod normal, mediul de afaceri se așteaptă să fiestimulat, susținut și încurajat de stat, pentru că lucrul cu băncile nu va fi altfel decât în perioada pre-criză: un client bun va primi credit, ceilalți – nu. Care sunt însă mesajele și măsurile concrete ale Guvernului Orban pentru acesta? Este oare vreo societate comercială sau de producție care să se simtă cu adevărat sprijinită de stat? Și poate nu ne-am puneaceste întrebări, dacă exemplele pe care le avem în țările vecine nu ar fi de natură să ne facă să înțelegem că se poate. 

Dar, guvernul nostru nu are un plan și nici nu știe că o criză nu trece niciodată de la sine. Și totuși, speranța noastră e în Guvern, iar speranța Guvernului… în voturile…ce v-or să vie2



Articolul precedentScapă cine poate(cu mintea întreagă)
Articolul următorLegea Poliției Române, modificată: șeful IGPR, numit de ministrul de Interne, și nu de premier