Laurențiu Botin
Căpiații care au ițit capul în spațiul public cerând revoluție cam ca în America, că au văzut ei la televizor, sunt cea mai periculoasă speță de oameni. Ăștia sunt cei care, în toată viața lor meschină, nu și-au închipuit vreodată că în revoluția cerută mor oameni, sunt răniți, legea aplicată este cea a celui mai puternic. Protestele din SUA au întrecut orice măsură, șlehte de asistați social jefuiesc agoniselile semenilor lor, iar idioții de pe glob, inclusiv la noi, îi apreciază pentru curajul de a se exprima. Serie de dobitoci, ținătorii de ison de pe plaiurile mioritice, un fel de curajoși de sub plapumă, încep a îndemna pe rețelele de socializare la revolucion, ei, influencerii, fiind primii care se vor ascunde sub pat la întâia adiere de violență. Că ce este mai ușor decât să te dai smardoi pe facebook, să-ți verși fierea în spațiul virtual fără a suporta vreo consecință a revărsării de dejecții? Dacă smardoiala s-ar plăti, alde ăștia nu ar exista. Căci ei sunt definiția cuvântului laș, un fel de espece d’imbecil peren, creaturi cu minți meschine care se cred zmei în cvasianonimat. De fapt, observ, ăștia sunt și organizați, se adună cu miile, ca amibele, în mlaștina gândirii înguste și vituperează. Despre orice și oricine, sunt pregătiți să judece, să compare, să dea verdicte chiar dacă în toată viața lor nu au citit o carte. Acum, trendul on-line, mama voastră de proști, este îndemnul la răscoală. Păi, măi bacterii puturoase, ați văzut pe cineva apropiat bătut cu sălbăticie doar pentru că era la locul și-n timpul nepotrivit? România a trecut prin asta, la nefasta Mineriadă s-a dat bătaie doar că purtai ochelari. Din turma asta se ridică și vârfuri, se autointitulează influenceri, cred că sunt un fel de buricul pământului cănd își primesc like-ul de la alți parameci ca ei. Ipochimenii cu pricina sunt și judecători și călăi, cu tastatura, ei știu și sunt războinici până îi inviți elegant să ți-o spună în față. Atunci te umflă râsul, nu-i mai auzi, că de văzut și mângâiat nu se pune problema, se ascund virtual exact acolo unde se află mamele lor. De aia zic, dragilor, nu vă mai luați după toți nebunii, lăsați îndemnurile la război. De fiecare dată, la război nu armele omoară ci oamenii care poartă armele. Așa că, rugăminte, oameni serioși, nu mai propovăduiți aberații lansate din unicul neuron al unor căpiați. Pentru că, vorba românească, dacă stați cu porcii în trocă, sunteți la fel ca ei.
