Laurențiu Botin
Mărturisesc că sunt mare fan I.L. Caragiale. Nu pentru părerile sale politice ci pentru formidabila sa capacitate de a observa întocmai arhetipul celor din epoca sa, spațiul și timpurile care ne-au dus la ceea ce suntem astăzi..Am savurat scrierile sale în preadolescență. Le-am reluat mai târziu, exct în momentele în care descopeream lumea, astăzi le trăiesc deplin. Pentru că, mare parte din personajele lui Nenea Iancu sunt vii, actuale și la fel de comice. Jupânii, domnițele, Pristanda, Tipăteștii și Zoițicile, amicii care o dau anonimă, updatați la secolul în care trăim, sunt omniprezenți printre noi. Nenea Iancu, becher cum îl știm, a fost un geniu. Omul a știut că noi, aștia din spațiul carpato-danibiano-pontic, avem rare însușiri de a produce umor voluntar și involuntar. În ultimele zile am asistat la punerea în scenă a unei capodopere a absurdului. Personajele, cei de la UDMR, social democrații, liberalii și restul. Fiecare cu rolul său, scena fiind Parlamentul. Adoptarea tacită în Camera Deputaților a unui proiect de lege cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc a generat valuri de revoltă naționlă. În joc, pentru că asta a fost, au intrat toți actorii politici. Până și Iohannis nu a avut ce face și a ieșit, politically correct, cu un mesaj dur, catalogat de adversari drept ultra-naționalist. De ce? Pentru că s-a încercat unul din cele mai abjecte blaturi din lumea politică românească. Ciclic, UDMR-ul bagă în Parlament exact acest proiect de lege. Aștia știu că nu au nicio șansă ca proiectul să treacă, dar așa se expun la o tarabă a negocierilor. Pe principiul, noi ne luăm chiloții ăia curați, voi veniți să ne curtați. Ăștia de la PSD, șmecheri, ce-au zis? Stimabile, e timpul să facem o șmechereală. Și au strecurat, pe ordinea de zi, un proiect care spăla aleșii dovediți de ANI drept furăcioși. Cu negocierea cu UDMR-ul, stimabile, nu vă dăm autonomia dar vă lăsăm la ciolan când o fi, băieții au vrut ca sub umbrela indignării naționale să treacă pe șestache aia cu aleșii. Președintele și liberalii s-au prins. Și sub presiune au jucat politic cu atac dur la PSD și UDMR. Așa și-au consolidat voturi importante din Ardeal, că în Har-Cov oricum nu se joacă decât pe mâna UDMR. Șifonați din scenariu au ieșit cei de la PSD, care s-au trezit fără onorea nereparată și fără cele trei kile de mastică prima. Mai mult, garda veche din PSD a găsit prilejul de a-i rupe capul lui Ciolacu. Piesa de teatru care s-a vrut o mega-lucrătură s-a fâsâit într-un scandal cât casa. Spectatorii, românii, s-au prins imediat de fentă. Revenind la Nenea Iancu, în urma acestor evenimente, zic că parcă le-a scris chiar el. Ce ne rămâne din asta? Nimic, doar un zâmbet amar și convingerea că nici șmecheria politică nu mai e ce a fost. Aprob pozitiv!
