100 de ani de la tratatul de la Trianon reprezintă o dată istorică ce are ca scop principal doar aducerea aminte a unei clipe de istorie. Pentru că ea, istoria, este așa cum a fost, nimeni nu o poate schimba, doar comenta. Pentru România, tratatul cu pricina consemnează întregirea teritoriului, consfințirea granițelor pe care le știm astăzi. Nu spun că ar trebui să ieșim în poartă cu flori și tricolor, spun doar că 4 iunie este o dată importantă pentru istoria acestei națiuni. Din păcate, UDMR, această adunare de facțiuni politice ale etnicilor maghiari, promovează tristețea și doliul național. Da, Ungaria a rămas fără teritorii atunci, repet, asta este istoria. Ce nu înțeleg nici să mă pici cu ceară este atitudinea politicianului român. Un proiect de lege care stabilea, cumva, sărbătoarea de 100 de ani de Trianon a rămas uitat în sertarele parlamentului pentru că UDMR a făcut scandal. Mai mult, unii politicieni au considerat că trebuie să tăcem, să nu cumva să spunem ceva de Trianon că se supără Pișta pe noi. Nu întâmplător, ministrul de externe ungar s-a întâlnit cu Bogdan Aurescu, probabil să facă presiuni să…liniște. Deputații și senatorii UDMR se inflamează doar dacă amintești de tratat. Pentru că agenda lor este cea de la Budapesta, chiar dacă au jurat pe Constituția României. Aflu că unul din ei, culmea, membru al comisiei SRI, este cetățean maghiar. Adică are acces la secrete de stat cu dublă cetățenie. Te umflă râsul. Istoria e istorie. Nimeni nu o schimbă, nici măcar UDMR sau alte facțiuni de gen. De aia zic, lăsați copii să învețe despre bune și rele din trecut. Nu deturnați, că nu e politicaly correct, adevărul istoric.
