Dacă e ceva ce aș vrea să fac într-o emisiune tv, post-alegeri, ar fi să reiau, cu capturi de ecran și înregistrări, gogomăniile debitate de candidați sau de susținătorii acestora.
Nu am să le trec în revistă aici, sunt prea multe și atât de năstrușnice încât am să mă rezum doar la mesajul principal. Acela care reiese din avalanșa de nimicuri spuse, răspicat, cu joc actoricesc de către liota de candidați apăruți la apelul bocancilor. Bref, mesajul este acesta. Politicienii încă sunt convinși de faptul că națiunea este proastă. Națiunea, la rându-i, este convinsă că politicienii sunt proști. Încurcătura asta, cam ca hamsterul pe roată, ne menține într-o bulă de idioțenie absolută. De un ridicol de manual este și faptul că unii chiar cred ce spun. Evident, câștigi sau pierzi, zbaterile de campanie vor rămâne uitare. Și aș mai vrea să le pun în față declarațiile belicoase, minciunile gogonate, încercările de dezinformare. Nu de alta, dar cred că astfel aș face o curățenie sanitară mentală în rândul celor care încă mai cred în prostii. Pentru că, de fiecare dată când trăiesc vremuri de campanie, încerc să atrag atenția asupra modului de percepere a semnalelor.
Lumea-i aiurită rău, tributară unei emoții de moment sau a celor înfipte în cap cu picătura în ani și ani. Ce vreau să spun. Există personaje care visează cu ochii deschiși că vor ajunge șefii la bani. Altele, împinse de la spate de nevoia de a confirma politic, vor să se asigure că nu pierd trenul. Puțini împletesc șmecheria căpătată în lupta politică cu istețimea nativă. Mulți, foarte mulți, sunt de o idioțenie beton. Asta-i oferta, atenție, fiecare este mânat de grupul de interese propriu.
Pentru locale m-am lămurit, blatul se vede de la o poștă, politicienii s-au înțeles pe zone de influență. Cu bătaie către parlamentare, acolo unde se vrea aerarea Parlamentului de formațiuni nocive precum cea a lui Barna sau a lui Ponta. La butoane sunt serviciile, atât de implicate în lupta proprie (vezi taberele dacă ai minte), servicii care își reașază sfere de infuență. Nu de alta, dar România-i teren de vânătoare cam ca la Balșul lui Țiriac, la un glonte tras cad 5 mistreți.
Concluzia e simplă. Campania vine și trece. Unii rămân la fel. Iar ceilalți beneficiază de asta.
Sursa: Realitatea Din PMP
